Raspund pe aceasta cale la provocarea pe care am primit-o foarte recent in calitate de “highly pupaciaoasa”, si anume aceea de a justfica placerea mea pentru sarut. In acest sens am intocmit o mica opinie nelegala despre sarut, in care am inserat cateva prostii interesante despre fenomenul in discutie, precum si niste pareri proprii.

“Buzele sunt una dintre cele mai erogene zone ale corpului. Nervii care isi au terminatiile aici sunt atat de sensibili incat cel mai usor contact cu ei trimite o excitatie placuta imediat prin sistemul nervos, prin zona maduvei spinarii si apoi prin ramificatiile care se leaga cu nervii motori, in acest caz nervii care controleaza muschii gurii, ai buzelor si ai organelor sexuale.Vorbind mai e romaneste, buzele stiu ca sunt facute pentru sarutat.”

“Avem aceleasi simptome ca ale unui dependent de drog atunci cand ne sarutam. Pupilele ni se dilata, respiratia devine mai greoaie iar gandirea rationala nu mai functioneaza de indata ce dorinta te face sa uiti de prudenta sau chiar de sine. Insa in acel moment esti prea euforic ca sa-ti mai pese.”

Ca o consideratie personala, consider ca sarutul e un gest de multe ori spontan prin care o persoana se exprima tocmai pentru ca i-ar fi mult mai dificil sa o faca prin cuvinte. Exista saruturi prin care intelegi ca esti iubit, ca esti dorit, sau ca pur si simplu partenerul tau e plictisit sau obosit. Niciodata impulsul de a saruta nu apare atunci cand suntem suparati, tocmai pentru ca nu exista dorinta de a arata afectiune. Prin sarut stabilesti intotdeauna un prim contact de tip erotic cu partenerul. Desi este scurt si simplu ca gest, sarutul degaja o incarcatura emotionala fantastica si stabileste legaturi intime, dincolo de pragul normalului. Sunt de parere ca persoanele care nu se pot exterioriza nici macar prin sarut au o mare problema de incredere si de comunicare. Mai cred ca sarutul e o forma de manifestare umana dificil de “cosmetizat” in sensul ca foarte greu se poate minti prin sarut. Desigur ca asta tine si de latura subiectiva a celui care este sarutat si de gradul de naivitate care il caracterizeaza.

Ca sa nu mai spun ca e al naibii de placut sa saruti si sa te lasi sarutat de catre cel de la care nu te-ai fi asteptat niciodata sa o faca sau de catre cel dupa care suferi in secret asteptand vreo minune care intarzie sa se infaptuiasca.