Super dragut filmul… l-am vazut in sfarsit Dar scena asta m-a distrat peste masura =)))))))))
(scuze ca se vede asa prost, dar n-am gasit ceva mai bun )
A shrimp is sobbing his way out of being eaten by a shark:
Shrimp: It’s true, it’s true! And the other thing is, my sister had a baby and I took it over after she passed away and the baby lost all its legs and arms and now it’s just a stump but I take care of it with my wife and… it’s growing and it’s fairly happy… and it’s difficult because I’m working a second shift at the factory to put food on the table but all the love that I see in that little guy’s face it makes it worth it in the end. True story.
Spotul promo de la sport.ro the best I’ve seen lately (desi inca am o indoiala ca poti sa distragi atentia barbatului care se uita la meci, chiar si aratand asa…dar, una peste alta, spotul e genial!!!!!!!!!!!!!!) Grea cauza pentru Onorata Instanta…
Ce trist… se pare ca toti se frig mai devreme sau mai tarziu… chiar si cei mai buni.. chiar si cei mai de treaba… chiar si cei de la care nu te astepti… chiar si cei care par sa aiba totul… doar par… dar e cu atat mai trist… e greu de inteles de ce oamenii care merita tot ce e mai bun se aleg intotdeauna cu dezamagirile… e si mai greu de inteles de ce aceia care nu merita au parte de tot ce e mai bun, doar ca sa shit all over it… sau poate suntem prea subiectivi… poate ca adevarul e la mijoc… poate ca toti cauta echilibru…
Insa pana la echilibru, te lovesti de dezamagire… si e foarte, foarte trist………………………………………………………………………………………………..
P.S. I love this song…
Armin van Buuren ft Sharon den Adel – In and Out of Love
Am tot urmarit in ultima vreme reactiile pe care le au oamenii cand sunt pusi in fata a diferite situatii… Nu pentru ca mi-as fi propus, ci pur si simplu pentru ca s-a intamplat sa fiu acolo si sa vad, sa imi dau cu parerea, etc… Daca stau sa iau in calcul si anetecedentele (aka reactiile acelorasi oameni confruntati cu alte tipuri de situatii), concluziile sunt cel putin interesante. Ei bine, rezultatul acestui non-studiu psiho-socio-uman este ca oamenii, pe cat par de imprevizibili, pe atat sunt de previzibili.
My point is ca in putine randuri acelasi om pare sa reactioneze in moduri diferite la mai multe tipuri de incercari/emotii, fie ele de ordin personal sau profesional. Unii sunt diplomati, altii colerici, unii deprimati, altii vor sa se arate indiferenti, unii privesc in jos, altii isi sterg ochelarii, unora le tremura vocea, altii raman fara cuvinte, iar altii doar tac… unii cauta solutii, altii cauta raspunsuri, unii vad doar obiectivul, altii privesc mijloacele. Si fiecare alege exclusiv ceva. Putini le combina. Insa in mod cert cu totii cauta sa se confeseze. Si nu ma refer aici doar la intamplarile nefericite si nedorite, ci la ceea ce se intampla zilnic, banal, neinteresant, uneori dramatic, alteori spectaculos, de multe ori frumos, de si mai multe ori dezamagitor…
Cert este ca, desi pare cliseu, femeile indura mai usor emotiile puternice dacat barbatii. La fel de adevarat este ca femeia e un personaj alunecos (iti va zambi frumos, dar nu va ezita sa te atace premeditat si pe la spate ori de cate ori i te asezi in cale); barbatul insa e dur (la exterior, pentru ca marele secret pe care il impartaseste doar confidentului sau de incredre il macina pe dinauntru)…
Astfel, observand, te adaptezi, actionezi in consecinta si esti din ce in ce mai putin surprins de unele reactii. Ma gandesc ca daca cineva a adoptat de trei ori aceeasi atitudine fata de trei lucruri diferite, fara indoiala ca si a patra oara va face la fel. Si asa constati ca nu mai esti impresionat, iar cei cu adevarat puternici se vor pregati in consecinta. E un fel de a cunoaste jocul adversarului in sport. Daca stii ce pas urmeaza sa faca, stii si cum sa il contracarezi. Din pacate insa este destul de anevoios sa te concentrezi pe atati si atati indivizi..antrenamentul este greu, iar finetea vine o data cu experienta. De cele mai multe ori instinctele nu ajuta… sunt pasagere, ceea ce ramane este semnul pe care il ai de data trecuta cand nu ai fost pregatit… sau poate semnele…
Acopera-mi inima cu ceva… si nu ma deprima… mai bine du-ma sa imi cumpar cizme de cauciuc ca doar stau in Bucuresti si cum cade o gura de apa, se inunda tot, de parca am fi insula mlastinoasa in mijlocul oceanului. Si ma revolt si mai mult cu cat am mii de drumuri de facut, si nu imi place toamna, si cu atat mai putin ploaia, si combinata cu vantul e si mai nesuferita!
Si mai am un of… De ce nu se gandeste nimeni sa investeasca sub pamantul bucurestean? Metrou si canalizari? E mult? NU! Ne vrem capitala europeana? da… Pai cum sa nu capat frustrari cand, in buricul targului, pe o vreme de kkkkkttt ca azi (ca doar nu e 15 septembrie si nu incepe scoala degeaba…), ca o doamna, grabita si zgribulita cum eram, intre Curtea de Apel si Judecatoria Sector 1 (my target la momentul ala), numai iaca ce se intinde o ditai Mare Caspica, de m-am oprit 2 minute, am cascat gura de uimire, i-am invocat both pe Moise si pe Noe, mi-am revenit, m-am orientat cam pe unde sa ocolesc (pe la mama naibii), pe unde sa sar acrobatic ca sa nu ma ud pana la gat… (fiindca pantofiorii mei cei cu toc inalt musteau de mult…). Din fericire imi propusesem sa tin piept toamnei capricioase, sa ii rad in fata si sa fiu bine-dispusa toata ziua, and so I did
Cu toate astea, imi amintesc ce raspuns am primit de la un friend londonez pe care l-am inalnit in Bucuresti acum ceva vreme si pe care, evident nu m-am putut abtine sa nu il intreb, pe langa ce naiba cauta in vizita in Romania, ce i-a placut cel mai mult aici… Ei bine…raspunsul lui a fost haios si ingrijorator totodata: “You have a very strong flush at the toilet!” Am crezut initial ca ma ia peste picior… Dupa ceva investigatii am aflat ca, fata de cel din Londra, our flush e strong indeed. Insa nu pot sa nu ma ingrijorez cand ma gandesc ca asta ar fi singurul lucru bun pe la noi…….
Oare cum o fi vremea acum in Bora Bora? P.S. Razvan zice sa scriu si ceva de el…iar!
What if Prince Charming had never showed up? Would Snow White have slept in that glass coffin forever? Or would she have eventually woken up, spit out the apple, gotten a job, a healthcare package and a baby from her local neighborhood sperm-bank?
Since when do we need to be two or more to be considered normal? Please stop the shooting!!!
Dar scena asta m-a distrat peste masura =))))))))) 
)
(desi inca am o indoiala ca poti sa distragi atentia barbatului care se uita la meci, chiar si aratand asa…dar, una peste alta, spotul e genial!!!!!!!!!!!!!!) Grea cauza pentru Onorata Instanta…
Am crezut initial ca ma ia peste picior… Dupa ceva investigatii am aflat ca, fata de cel din Londra, our flush e strong indeed. Insa nu pot sa nu ma ingrijorez cand ma gandesc ca asta ar fi singurul lucru bun pe la noi……. 